Transă

Încerca  în zadar să ignore absenţa lui. În definitiv, ce a reuşit  să o marcheze nu a fost absenţa, ci prezența misterioasă, tăcută a acestei persoane ce zăcea printre amintiri.

Încercă  să găsească  o explicaţie, dar în final  întrezări mai multe întrebări decât răspunsuri. Încercă să se consoleze cu faptul ca orice om îşi duce la bun final scopul în viaţă, apoi pleacă.

Dar pasiunea pe care el a avut-o  nu mai vibrase la fel de intens, preferând să o ascundă sub o mască de indiferenţă amestecată cu o naivitate de copil. O naivitate sinceră, uneori un pic forţată, ce ascundea nehotărârea, atât de caracteristică lui. Constatarea aceasta durea cel mai tare!

 Îşi reveni din transa în care intrase. Era ceva obişnuit să trăiască printre amintiri, să le invoce, încercând să se agaţe de ele, să nu piardă ultima fărâmă de umanitate. Credea ca este imună la prezent, dar  tocmai schimbarea ce se produse, era ca urmare a trecutului  bântuit de amintiri.

Se simţea sleită de puteri. Întrebările o terorizau, dar încerca să le țină sub control, să le audă doar mormăielile, fără a le înţelege adevăratul mesaj. Mesaj ce o va ajuta să îşi ducă scopul la bun final. Dar care ar mai fi farmecul dacă ar cunoaște mesajul din spatele întrebărilor fără a încerca să răspundă  la fiecare în parte?  Cine e? Ce dorește?

Tweet

Nevoie de exprimare?!

   Nu, nu e ceea ce pare. Se pare că e o constatare a oamenilor, a societății, a lumii în care trăim. Fiecare din noi încercăm să ieșim în evidență, să ne dăm cu părerea la diverse lucruri ce nu ne privesc, să fim excentrici, să șocăm. Poate că mulți neagă acest adevăr, dar acest lucru se poate vedea zi de zi, în diverse ipostaze și în diverse moduri.
   Unii preferă să iasă în evidență prin exterior, încercând să capteze atenția în modul clasic, prin ținută, coafură, machiaj (la fete), accesorii, alții (și de aceștia să vă feriți, sau să vă amuzați) "încearcă" să oglindească pe ceilalți prin "înțeleptele" lor vorbe, sau comportament. Deși se dau drept prieteni, ei încearcă întodeauna să pună mâna pe lucruri ce aparțin altora, îți zâmbesc, la fel cum și în desenele animate hiena râde înainte să ucidă.
   Deși eu sunt fană a acestor spectacole, date de niște profesioniști în toată regula, prefer genul de comedii care sunt naturale, și nu exagerate, ca în cazul oamenilor ce atrag atenția prin diverse lucruri care sunt de apreciat la ei, frumusețe, inteligență, bun gust la îmbrăcăminte, muzică, filme, simțul umorului, șarm și alte asemenea lucruri.

•  Nu e de dorit să fiți genul de persoană care dorește să îi facă pe alții să se despartă, "neintenționat", încercând să câștige inima celui râvnit.

• Nu e recomandat să fiți genul de persoană care spune numai lucruri rele, bârfe.
  
• Nu e corect să complotați pe la spate sau să fiți prefăcuți, să fiți ceea ce nu sunteți. 
• Nu e corect să încerci să pari cel mai bun, fie că acest lucru înseamnă să "calci peste cadavre". 

   Persoanele bune ies în față fără ajutorul nimănui. Ar trebui știut pentru că ele se remarcă cu o valoare incontestabilă ce alții nu o au. V-am dat aceste exemple pentru că le-am putut întâlni la diverse persoane în ultima vreme și m-am lăsat dusă de val. Poate că asta va fi o nouă provocare pentru perioada următoare. Să încercăm să fim mai buni, să fim sinceri, adevărați prieteni. Lasați șiretlicurile și purtați-vă matur față de ceilalți. Nu atenția celorlalți e întodeauna importantă.
  

Tweet

Printre rânduri scrise cu greșeli, în loc de călimară.

    Se spune că omul învață din greșeli. Dar se pare că uneori, nu e de ajuns să facem o dată o greșeală pentru a nu o mai repeta. Ea poate fi întâlnită de mai multe ori, unele persoane făcând exces de ea, încât ajung să creadă că e de fapt o calitate, o expunere a personalității lor. Ceea ce nu ne dăm noi cu adevărat seama e faptul că nu ceea ce credem noi e important, ci ceea ce cred ceilalți despre noi poate influența detalii importante din viața noastră. Este adevărat că un simplu gest poate fi interpretat în diverse moduri, în funcție de persoană, dar ce vrea el să exprime cu adevărat?
    Deseori suntem judecați aspru, din cauza unor lucruri făcute în grabă, sau fără să ne dăm seama. Cu toate că încercăm să remediem sau încercăm să ne adaptăm altui mediu, stil, colectivitate, ceea ce contează e acea fărâmă de suflet ce este pura, nealterată din noi, și care ne spune cu o voce stinsă să nu ne lăsăm influențați de așa-zisele persoane ce doresc să ne încadrăm în standardele făcute de alții.  
    Greșelile făcute de noi pot fi considerate greșeli de anumite persoane, iar de altele pot fi considerate adevărate acte de creativitate. Important e să avem întodeauna încredere în noi și să încercăm să fim cât mai bine înțeleși de ceilalți. Nu e necesar să încercăm să demonstrăm ceva altora, să le arătăm că ne pasă de ceea ce spun ei. Omul e o ființă socială, dar nu înseamnă că trebuie să ne vedem prin ochii celorlalți. Greșelile ce pot fi evitate, indiferent de tipul de persoane ce le avem în jur, țin în principal de încredere.

•   Încearcă ca NICIODATĂ să nu îți spui părerile despre persoane în public. Oricât de multă încredere ai în prietenii tăi, nu se știe dacă nu te vor trăda vreodată.

•   Încearcă, dacă ești prezentat prin prisma altora (prieten cu Domnul, vecina cu Doamna, etc), să nu rămâi cu această ”etichetă”...încearcă să o eviți pe cât posibil de prima dată, și să te faci remarcat cu o calitate, cu personalitatea ta, nu cu persoanele pe care le cunoști, poate doar dintr-o coincidență.
•   Nu încerca să găsești perfecțiunea, pentru că nu o vei găsi. Trebuie să cauți ceva de care nu ai avut parte niciodată. :)

În concluzie, ”omul învață din greșeli, dar oare când greșește-nvață”?  - Fără a fi considerat clișeu.

Tweet

D'ale dragostei...

" O iubire mare e mai curând o autosugestie...Trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obișnuiești greu, la început, să-ți placă femeia fără care mai târziu nu mai poți trăi. Iubești întâi din milă, din îndatorire,din duioșie, iubești pentru că știi că asta o face fericită, îți repeți că nu e loial s-o jignești, să înșeli atâta încredere. Pe urmă te obișnuiești cu surâsul și vocea ei, așa cum te obișnuiești cu un peisaj. Și treptat îți trebuiește prezența ei zilnică. Înăbuși în tine mugurii oricăror altor prietenii și iubiri. Toate planurile de viitor ți le faci în funcție de nevoile și preferințele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei. Psihologia arată că au o tendință de stabilizare stările sufletești repetate și că, menținute cu voință, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă.
  Îți construiești casă pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, îți fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile tale de viitor până la moarte sunt făcute pentru doi inși. A plecat de acasă și ești necontentenit îngrijorat să nu i se întâmple ceva...Te străpunge ca un stilet orice aluzie despre ea și ești nebun de fericire când, după greutăți materiale și umilințe uneori, ai izbutit să-i faci o surpriză care s-o uimească de plăcere. Ei bine, într-o zi vine femeia aceasta și-ți spune că toate astea trebuie să înceteze până mâine la ora 11,35, când pleacă la gară. Shylock n-a avut curajul, căci știa că asta nu se poate. Totuși, femeia crede că din această simbioză sentimentală, care e iubirea, poate să-și ia înapoi numai partea pe care a adus-o ea fără să facă rău restului. Niciun doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuți uniți, căci le-ar ucide pe amândouă. Când e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre amanți încearcă imposibilul, rezultatul e același. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide, dar întâi poate ucide. De altminteri, așa e și frumos. Trebuie să se știe că și iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt."

Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Tweet

Vive l'été !

“Summer is filled with breaking the rules and standing apart, ignoring your head and following you heart
The tans will fade, but the memories will last forever
In every girl’s life there is a boy she’ll never forget and a summer where it all started”
~ Unknown 

  Vară, bine ai venit! Aşteptăm de mult acest moment, unii din noi chiar din prima zi de toamna (da, eu, ştiu:D).

  E sezonul în care putem face ce dorim, în care nu avem şcoală, ninsori și frig. În care putem să ne îmbrăcăm cu cele mai subţiri haine ale noastre (sau cele mai puţine, în cazul unora), putem să visăm și să ne împlinim visele.

  Putem spune Da! ori de câte ori dorim, să ascultăm muzica dată la maxim fără să ne pese de vecini (nu că ne-ar păsa în restul anului), putem sta până dimineaţă să ne uităm la filme, să stăm cu prietenii, să ne uităm la stele fără să fie nevoie de nimic altceva. Întotdeauna am crezut că vara are loc o vrajă, tot ce pare neînsemnat capătă viaţă, tot ce nu are sens prinde unul, tot ceea ce am crezut că am uitat ne amintim.
  Probabil mulţi dintre voi aţi încercat să vă imaginați într-un loc unde este vară non-stop. Și eu am încercat. Oricît de bine ar suna, probabil nu ar mai avea acelaşi farmec. Ai deveni obişnuit cu atâta căldură, fetele în costume de baie, marea, soarele. Dar așa nu ai mai şti să apreciezi adevărata valoare a acestui anotimp. Nu ai mai sta să numeri zilele cu atâta nerăbdare în timpul iernii până la vară, plus că sărbători precum Crăciunul, Paştele, Anul Nou ar părea la fel. Monotone.
  Eu nu îmi fac planuri niciodată pentru un eveniment, cum îmi fac pentru vară. 9 luni stau și îmi vin o mulţime de idei despre cum să-mi petrec aceste 3 luni, și sincer, mi-aș dori să le pot pune în aplicare pe toate, numai dacă mi-ar ajunge timpul.
  Vreau să vă urez o vară frumoasă, plină de peripeții și momente frumoase alături de prieteni și să nu vă faceţi de cap prea tare.

  Cum vreţi să vă petreceți această vară?

Tweet

Interviu

Bun bun bun...deci am promis de ceva vreme că am să postez filmuleţul la care am lucrat cu băieţii pentru proiectul la istorie. Check it out! Merită văzut până la capăt.

Enjoy! Aştept comentariile si impresiile voastre:D!

Tweet

Limite

  Aş vrea să îmi cer scuze pentru faptul că nu am postat de ceva timp. Încerc să fac prea multe deodată, şi poate din această cauză am avut nevoie de o pauză.
  Sper că titlul postării v-a făcut curioşi. Ei bine, inspiraţia mi-a venit chiar în dimineaţa asta, pe la 5, când încercam să învăţ la mate. Ştiu, nu e nevoie să-mi spuneţi că sunt o ciudată, eu o numesc "nebunia de a ieşi din monotonie". Sau nesomn, mai simplu. Era vorba despre o problemă. Dacă ar fi fost să te foloseşti doar de formulele învăţate şi aplicate direct, nu ar fi ieşit rezultatul corect. Apoi, m-am uitat şi la rezolvarea problemei, şi am văzut modul în care a fost gândită, fiind total diferită faţă de toate metodele din capul meu.
  Apoi am început să trag o concluzie care m-a condus spre un adevăr: avem gândirea limitată. Nu este o jignire, pentru că nu mă refer la faptul că suntem proşti. Asta se poate vedea cu ochiul liber. Dar de mici suntem învăţaţi că trebuie să ne conformăm; să ne comportăm la fel ca şi ceilalţi, să rezolvăm problemele într-un anumit mod, să ne bazăm pe judecata noastră şi nu pe instinctele noastre şi alte asemenea lucruri. Dacă am renunţa la aceste lucruri am putea face multe. Foarte multe! Dar oricât am încerca, nu vom reuşi deoarece e prea târziu. Sau poate nu. Asta hotărăşte fiecare.

  Nu putem vedea totul per ansamblu pentru ca limitele acestea ne împiedică. Cea mai bună modalitate de a scăpa de ele este să ne folosim imaginaţia.

  Imaginaţia este cea mai bună formă de evadare de viaţa de zi cu zi, de rutină, de limite, de tot ce ne înconjoară. Astfel, la matematică, pentru că de la exemplul ăsta am pornit, dacă ne-am folosi imaginaţia am putea observa o mulţime de metode de rezolvare, pe care în mod normal nu le-am băga de seamă, şi nu neapărat după nişte reguli, care ni se impun de către profesor, sau, în general de către prieteni, părinţi, societate, ştiinţe chiar. Am putea avea o nouă perspectivă asupra întregii lumi, am putea vedea "în toate direcţiile", şi nu doar într-una. Cam asta facem noi acum. Nu vrem să recunoaştem, dar vedem unilateral. Nu vedem esenţa.







  V-am zăpăcit de tot. Pentru asta sunt aici, îmi puteţi mulţumi mai târziu. Morala zilei de azi e următoarea: FOLOSIŢI-VĂ IMAGINAŢIA CÂT PUTEŢI DE MULT! Nu veţi regreta, vă asigur eu! Lăsaţi limitele deoparte şi începeţi să gândiţi diferit. Sunt prea multe limite în jurul nostru, şi poate singura portiţă pe unde avem acces la infinit e mintea noastra. Merită folosită!:)

Tweet